Copilaria

„Nu țin minte chipul mamei. A murit când nici nu împlinisem patru ani. N-o țin minte: imaginile mele din fragedă copilărie, șterse, tocite de vreme, nu-i păstrează figura, ochii, părul. PRezența memei stăruie însă nevăzută în toate amintirile mele dintâi. Este greu de redat această senzație. ”

„Stăteam în fața tatii pe un scaun de paie, scund, adunând mașinal fărâmăturile din coaja pâinii rumenite, urmărind rotocoalele de fum care se ridicau și dispăreau în umbra de sub tavan; mi-am dat seama că, acum, aici se va hotărî soarta mea și nimeni și nimic nu va putea schimba hotărârea luată.”

– extrase din textul romanului.